Imaginile furnizate de sateliții Corona, creați pentru a spiona bombele atomice ale Uniunii Sovietice, îi ajută pe cercetători să afle cum s-a schimbat planeta în ultimii 50 de ani, relatează New York Times.
Să nu vezi pădurea din cauza copacilor nu este doar un proverb pentru Mihai Niță, inginer forestier la Universitatea Transilvania din Brașov, ci un dezavantaj profesional.
„Când intru în pădure, nu văd decât 100 de metri în jurul”, explică el.
Cercetarea lui Niță - istoria pădurilor din Europa de Est – are nevoie de o perspectivă mai vastă.
„Trebuie să vezi ce s-a întâmplat în anii ’50 sau chiar acum un secol. Aveam nevoie de un ochi în cer”, spune el.
Pentru cartografierea istoriei pădurilor, Niță și alți silvicultori depindeau de hărți și inventarele tradiționale ale copacilor, care pot conține inexactități. Acumm au în ajuor un produs al unui program american de spionaj din secolul al XX-lea: proiectul Corona, care a lansat sateliți în anii 1960 și 1970 pentru a descoperi secretele armatei sovietice. În acest proces, sateliții au adunat aproximativ 850.000 de imagini care au fost ținute la secret până la mijlocul anilor 1990.
”Google Earth în varianta alb-negru”
Ecologiști care documentează habitate prețioase sau pierdute au găsit o nouă utilizare pentru imaginile din programul Corona. Împreună cu calculele moderne, instantaneele din spațiu i-au ajutat să identifice siturile antice, au demonstrat modul în care craterele lăsate de bombele americane în timpul războiului din Vietnam au devenit iazuri de pești și au arătat cum s-au schimbat pădurile din Europa de Est după cel de-al Doilea Război Mondial.
„Este Google Earth în varianta alb-negru”, spune Catalina Munteanu, biogeograf la Universitatea Humboldt din Berlin, care a folosit imagini din programul Corona pentru a arăta că marmotele s-au întors în aceleași vizuini de-a lungul deceniilor de practici agricole distructive din Kazahstan.
Sistemele moderne precum sateliții Terra, Aqua, Copernicus și Landsat oferă oamenilor de știință imagini actualizate în mod regulat ale suprafeței planetei. Dar sateliții sunt pe orbită doar de câteva decenii - cel mult patru - și mulți oferă o rezoluție mai puțin detaliată decât fotografiile înregistrate de Corona.
Mai important, cu ajutorul sateliților de spionaj, oamenii de știință pot extinde cronologia unui peisaj chiar mai devreme în secolul al XX-lea. Acest lucru, în mod paradoxal, ne ajută să prezicem ce urmează.
„Putem folosi imagini dinn trecut pentru a ne informa despre viitor”, spune C. Scott Watson, geolog la Universitatea din Leeds.
La începutul Războiului Rece, Statele Unite s-au străduit să dobândească informații militare privind Uniunea Sovietice, al cărei teritoriu acoperea 11 fusuri orare și reprezenta o șesime din suprafața terestră a planetei.
Un ochi în „cutia neagră” a inamicului
Supravegherea prin satelit i-a ajutat să arunce o privire în „cutia neagră” sovietică, a spune James David, curator la Smithsonian National Air and Space Museum din Washington.
„Imaginile spuneau unde sunt forțele militare ale inamicului, chiar mai mult ce echipamente au și care este stadiul lor de pregătire”, a explicat el.
Un prim răspuns a fost programul Corona, aprobat de președintele Eisenhower în 1958. În timp, programul s-a dezvoltat, iar imaginile furnizate de sateliți au devenit din ce în ce mai bune.
După 1995, oficialii guvernamentali au fost motivați să facă publice o parte din imaginile clasificate, datorită valorii lor pentru oamenii de știință din domeniul mediului.
„Aceste tipuri de fotografii sunt interesante pentru cei care studiază procesul de schimbare de pe Pământ”, spunea vicepreședintele SUA de atunci, Al Gore.
De atunci, programul a rămas relativ necunoscut publicului. „Este cel mai benefic succes militar, finanțat de contribuabili, despre care nu știe nimeni”, a spus Jason Ur, un arheolog al Universității Harvard care depinde în mod regulat de imaginile Corona pentru cercetările sale.
Un motiv pentru aceasta este faptul că oamenii de știință care au dorit să folosească imaginile au avut de depășit numeroase obstacole. De exemplu, costă 30 de dolari să digitalizezi o singură imagine. Multe dintre date sunt încă pe film și nu au fost scanate.
„E ca o mașină a timpului”
A fost nevoie de timp și ca pentru programele software să poată corecta, orienta și analiza imaginile panoramice din satelit, adesea distorsionate.
Adesea, instantaneele din anii '60 au surprins habitate înainte să devină locuite, pavate, arate sau transformate în orașe, diguri hidroelectrice, terenuri agricole sau zone industriale. Imaginile au schimbat chiar unele ipoteze despre ecosisteme neatinse - dezvăluind, de mai multe ori, că pădurile presupuse de vechime sunt de fapt mai tinere de 70 de ani.
„În multe cazuri, ele ne conduc spre peisaje care au dispărut. Corona este ca o mașină a timpului pentru noi,” spune Ur.
Editor : M.B.
